Deghizat in minciuna ce ma inconjoara,
Orb fiind, incerc sa vad, dar mi-e atat de greu...
Tot caut ce am pierdut odinioara,
Si ma straduiesc la randu-mi sa mint si eu.
Saturat si sictirit de mizeria din preajma
Doamne, de-as putea gasi scapare...
Dar tot cautand, mor de a mea teama
Ca la final, minciuna nu dispare.
Fara de speranta, si cu sufletul incatusat
Timpul trece, stergand a mea amintire;
Oare si eu, de melancolie purtat
Sunt si voi fi a vantului adiere?
Semnat Anonim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu