Ingenuncheat in propria-mi agonie,
Cu lacrimi de diamant ce sclipesc in umbra,
Incerc sa imi stapanesc a mintii erezie
Sa - mi hranesc pofta de necunoscut, deja flamanda.
Dar ma intreb, sa izbandesc pot oare,
Cand nu cunosc pe nimeni, nici macar un nume?
Cui sa adresez enigmatica intrebare,
Pe cine sa gasesc? Pe cine anume?
Raspunsuri nu primesc, nici pe zi si nici in noapte,
Incontinuu caut adevarul, cu a mea gandire neimpacata…
Cine suntem noi si oare, ce ne desparte?
Cu inima in lanturi soptesc: “ de-as afla vreodata…”
Semnat Anonim
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu