luni, 11 aprilie 2011

In lume...

N-am mai scris demult, si deja imi este dor.
Este 6 dimineata si m-am trezit brusc din somn.
Creionul este rece, si foaia usor sifonata
Dar nu imi pasa, ma astern sa scriu indata.
Vin, tigari, aer, levitatie, prieteni, cazaturi,
Asfalt, fum, parfum, ochii tai,
Verzi, intotdeauna verzi si buzele tale dulci
Atat de dulci incat dau dependenta.
Nu te iubesc ca pe o fata,
Ci ca pe un drog, o esenta.
M-ai atins pe piept, ai creat dependenta.
Coji de seminte ce se sparg
Si cad usor de sus, pana jos, la prag.
Aud tipete, dar nu le bag in seama.
Pantaloni largi si un tricou,
Ghiozdanul mi-l pun pe umar si plec.
Ma indrept catre locul nostru,
Acolo unde iarba este verde, si aerul pur.
Unde soarele ne trimite caldura si cerul pare de azur.
Ne intalnim cu totii, ii vad pe ei, doar pe tine nu.
Poate ca n-ai vrut sa vii, sau poate nu.
Las totul jos, si ma asez pe spate.
Inchid ochii, se face noapte.
Suntem impreuna, dar tu nu esti aici.
Ma gandesc la tine, stiu sigur ca existi.
O fata, parul negru spre saten,
Ii iau mana si o tin cat mai demn.
O sarut pe ale ei buze moi
Si simt cum vazduhul se leapada de ploi.
Si iar rasare soarele, este dimineata.
Sunt mult prea obosit, fara chef de viata.
Dar tu esti in VIATA, chiar langa mine,
                                                A MEA VIATA…